Salut,
revin mai repede decat va asteptati probabil. Astazi am sa scriu despre o artista care pe mine, in ultimul an m-a surprins total. Recunosc, desi am “nas” pentru hituri, pe “Mr.Saxobeat” nu-l vedeam sa rupa Europa in doua asa cum o face acum…am spus Europa? Pardon, lumea trebuia sa spun.

Dupa fenomenalul succes cu piesa mai sus mentionata, Alexandra Stan, caci despre ea e vorba, a devenit port drapelul muzicii dance romanesti in lume. Asa ca, dupa ce toate guristele autohtone visau la un moment dat sa fie o INNA doi, acum, aceleasi guriste care de mult se chinuie sa iasa in afara tarii, vor sa fie o Alexandra Stan doi. Albumul “Saxobeats”, primul din cariera frumoasei blonde, e produs la Constanta (tot acolo, ca si in cazul albumelor INNEI), de catre MAAN Studio…

Albumul e unul clasic de dance made in Romania. Piese usoare, deloc greu de retinut, versuri si mai usoare si mai usor de retinut, sunetul de saxofon cu care Alexandra a rupt topurile, si unele colaborari cu artisti mai putin cunoscuti de afara. Pe “Lollipop” o stiti, asa ca… pam param pam pam, trecem mai departe, pe la “Mr. Saxobeat”, si apoi, o sa “Get Back ASAP”… doar ca sa auzim ca suntem “One in a Million”. Aceasta ultima piesa e noul extras pe single al artistei, si sunt mega sigur ca o vom auzi non-stop peste tot.

Per total, pentru un chef, pentru un drum pe autostrada inspre/dinspre club, sau chiar cand vreti sa aveti o atitudine pozitiva, ascultati cd-ul Alexandrei. E chiar un album ok.

Enjoy,
Vlad

Salut.
Stiu ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris. Ce sa-i faci? Uneori timpul liber ne joaca feste. Astazi am ales sa scriu despre artista care in 2011 mie mi-a lasat cea mai buna impresie. Are un album seducator, plin de sensibilitate dar in acelasi timp plin de forta. Niste versuri foarte personale, intime dar in care ne regasim toti oricand. Sigur ati ascultat macar o data o melodie de-a ei. Fie ca a fost “Rolling in the Deep”, fie ca e “Someone Like You”, sau “Set Fire To Rain”/ Nu aveati cum sa o ratati. Slava Domnului ca nu e romanca si astfel stilul pe care il canta ea e promovat si la noi, via casele de discuri de dincolo de granite.

Va recomand albumul, nu e complicat de ascultat, nu e ceva pe care sa te chinui sa il intelegi. Melodiile au o armonie si o constructie placuta, vocea Adelei (caci despre ea e vorba) e fenomenala, iar versurile te prind si iti plac.

Asa ca enjoy…

Vlad

Mi-a mai placut Guess Who cu DeMoga – Tot mai sus … 

Si mai imi place de mor asta: Vlad – This Is The End…. fabuloasa, super piesa de club, sound super marfa… enjoy:

Salut.
Stiu, stiu, albumul e aparut in 2009, si deja il stiti. Mai stiu ca deja s-au spus multe despre album si despre membrii trupei. Dar mai stiu ca am stat in dubiu in 2010 daca sa scriu despre ei sau nu. Pur si simplu nu stiam exact ce simt, ce sa scriu despre albumul asta. Il ascultam o data imi placea, il ascultam a doua oara mi se parea asa si asa. Dar se stie ca albumele de care te indragostesti iremediabil sunt acelea care se lasa greu de cucerit si care te intampina de fiecare data cu un sunet, cu un vers pe care data trecuta l-ai omis fiind “agatat” de alte sunete, versuri, etc.

Ei bine asa este si poveste dintre mine si “This IS War”. Cu fiecare ascultare apar lucruri noi, cate un sunet neauzit pana atunci, cate o inflexiune a vocii in background care ii da piesei respective o identitate cu totul
noua.

Este al treilea album al trioului american condus atat de bine de charismaticul actor/cantaret Jared Leto. El este dealtfel si compozitorul majoritatii pieselor de pe album, procesul de nastere a acestui material durand cam doi ani.

Se deschide cu un cor autentic de calugari tibetani, continua cu o naratiune a unei fetite in limba franceza si merge mai departe cu un strigat de soim, inregistrat live in Africa de Sud, de catre membrii trupei, deasupra casei in care compuneau. Dar de departe cel mai impunator instrument, dupa percutii elaborate, chitari bine lucrate si bass patrunzator, este vocea umana. 30 Seconds To Mars folosesc des pe acest album vocile propriilor fani, inregistrate intr-un club din LA, si pe care i-au denumit “the echelon”. Vocile acestea devin o armata de sunete care impreuna fac un instrument natural, neprelucrat si care te invaluie din toate partile. Este armata fanilor celor de la 30 Seconds To Mars, si vai de cei care ii vor sta in cale. Eu personal am botezat acest instrument “voice armada”. Ei, asa cum am spus deja, i-au botezat “the echelon”. Si “voice armada” te “ataca” inca de la introul albumului, iar la “100 Suns” este de-a dreptul si de-a dreptul inaltatoare.

Versurile sunt extrem de inteligente, originale, desi temele sunt vechi de cand lumea. Drgoste, ura, lupta interna a sufletului cu mintea, lupta exterioara a individului cu gloata, si lupta gloatei cu cei care distrug planeta (economic, ecologic, prin forta armelor, etc).

Albumul e produs de doi dintre cei mai buni profesionisti in domeniu, si care au la activ, albume produse pentru U2, Nine Inch Nails, Depeche Mode, Rolling Stones, Peter Gabriel. Si se simte mana unor meseriasi in fiecare sunet, in fiecare rasuflare a artistilor.

Asa cum era de asteptat, a avut super recenzii in toata lumea. Nu are rost sa plagiez aici ce spuneau restul, chestii de gen epic rock, etc. Spun doar atat: un album rock exceptional pe care daca ajungi sa il intelegi si indragesti o sa ajungi la o dragoste pe viata.

Pana atunci, numarati pana la 30, si apoi apasati play.
by Vlad

Si pe locul 1, castigatoare detasata e:

asa cum as scris si la recenzia albumului artistului de pe locul 1, tanarul B.O.B. a reusit sa zdruncine din temelii industria muzicala mondiala cu albumul sau de debut “The Adventures Of Bobby Ray”, iar vocea feminina a solistei Hayley Williams de la Paramore (o trupa de rock), se potriveste perfect pe piesa.

pe locul doi e una dintre piesele mele de suflet pe 2010…sensibila, super trista, puternica in acelasi timp si cantata de una dintre cele mai bune voci din industrie:

Christina Aguilera, e una dintre vocile care pot canta orice, oricand. si trezita din somnul cel mai adanc, fata asta iti canta perfect. si pe albumul “Bionic” o dovedeste din plin. de pe acelasi album mai recomand “All I Need”.

locul 3:

unul dintre cei care au participat la super showul numit American Idol, si care nu au reusit sa impresioneze pana la final juriul, se numea Chris Daughtry. tot raul spre bine, caci tanarul Chris si-a facut propria formatie si a revenit pe scena AI, in calitate de superstar si cu niste piese de exceptie, cum e si “Life After You” pe care o ascultam pe locul 3.

pentru a patra mea alegere pe 2010, m-am oprit asupra unei tinere care atunci cand vine vorba de chitara e maestra. a cantat cu Michael Jackson, cu Santana si alti mari chitaristi ai lumii. Ii place rockul, canta rock si o face bine, are showuri explozive si chitara ei scoate niste sunete incredibile…pregatiti-va de rock si riffuri cu Orianthi:

pe locul 5 sunt niste americani care au intors SUA pe dos cu albumul de pe care face parte piesa urmatoare…au luat cu asalt premiile Grammy si au plecat acasa cu geanta plina de statuete, pentru piesa pe care o veti asculta in urmatoarele minute…muzica din genul country e muzica preferata a Americii, orice ar spune sau face rapperii si rockerii, si toate Kesha-ele si Beyonce-ele…asa ca fara sa o mai lungim, iata-i pe cei de la Lady Antebellum si a lor “Need You Now”. enjoy

pe locul 6 e o surpriza si nu prea: un super text (doar eu l-am scris asa ca nu puteam vorbi aiurea despre versuri nu?), ascultam varianta originala, dar am sa o adaug si pe cea lansata ca videoclip si alegeti voi care va place mai mult. e made in Romania, 100% una dintre cele mai bune voci din tara, prea putin promovata din pacate, asadar, pe 6 ca piesa preferata in 2010, Maria Radu – “Miss Everything”, in doua variante, asa cum am promis…:)

——————————————————————————

pe 7 e o viata minunata cantata de doi baieti talentati si cam retro in imagine, dar care au adus un sound aparate pe 2010: Hurts ne incanta cu “Devotion”, in duet cu Kylie Minogue…enjoy:

pe locul 8 e artista mea preferata, dar care deocamdata nu a rupt gura targului pe 2010…cu toate astea sus paharul pentru Pink…

in penultima pozitie a topului meu, se regaseste o piesa care ne-a terminat timpanele si creierii de cat de des o auzeam la radiouri…si chiar ne placea felul in care ne minteau radiourile astea: e vorba de Eminem si Rihanna, cu “Love The Way You Lie”…

pe locul 10 pentru 2010 e o tanara domnisoara, cu o piesa a carei remix (pe care vi-l si propun azi), a facut furori prin cluburile din NY si Chicago, iar Roger Sanchez, in showul sau radio a promovat-o la sectiunea Hot Download…fata e romanca, compozitorul e roman si il cheama George Popa (e opera lui si la piesa Mariei Radu de mai sus)…textierul e roman si il cheama la fel ca pe mine, iar pe artista noastra o cheama Alina Eremia…piesa se numeste “Deep In Love” si e o nestemata neslefuita de care casa ei de discuri nu stie sa profite…

cam asta e topul meu pe 2010…in final, o propunere si o certitudine pentru 2011…sper ca va fi “FUCKING PERFECT” asa cum o spune si … cine altcineva decat PINK…

Nu am mai scris de ceva vreme, dar am revenit cu albumul artistei mele preferate. Inegalabila, incredibila, talentata si cam dusa cu capul, PINK. Si nu orice album, ci un album de greatest hits…so far. as putea sa scriu mult, mult prea mult, si tot nu as spune tot despre o artista pe care am vazut-o live de doua ori, si de fiecare data a fost exceptionala. Canta perfect si atunci cand e atarnata cu capul in jos la 10 metri deasupra scenei, si cand nu se simte ok. Albumul e unul care ne duce prin toate hiturile Aliciei (numele ei adevarat) de la debut si pana acum. Incepe cu incendiarul “Get The Party Started” si continua cu “There You Go”, piesa de pe albuml de debut. Mai ascultam “Don’t Let Me Get Me”, “Family Portrait”, “Just Like A Pill”, “Who Knew”, etc, si doua piese noi “Raise Your Glass” si “F..king Perfect”.

Piesele vechi le stiti deja, despre cele doua noi, nu am decat cuvinte de lauda. Mie personal imi plac foarte mult ambele, cu un plus pentru “F..king Perfect”.

Pe scurt, ascultati si reascultati ce stiati deja si indragostiti-va din nou de Alicia Moore aka PINK.

enjoy
vlad

Salut,
azi vorbim despre visurile adolescentei, prezentate intr-o forma muzicala. “Teenage Dream” este titlul albumului deja ultra cunoscutei Katy Perry. Dupa primul ei album, care s-a bucurat de un succes urias, in special datorita deja mega-hiturilor “I Kissed A Girl” si “Hot’n Cold”, desi tot albumul era unul de o calitate foarte buna (si mai ales plin de chitari electrice si instrumente adevarate), ei bine iata ca urmeaza al doilea album al artistei. Albumul a fost asteptat cu sufletul la gura de toata lumea, pentru a vedea daca nebunatica Katy este in stare sa mentina stacheta acolo sus unde ea singura o setase un album mai devreme. Deja “California Gurls” impreuna cu Snoop este ultra promovata. Si cam asta e nota albumului, desi piesa mai sus amintita e una dintre cele mai bune de pe album (asta neinsemnand ca e o piesa buna, exceptionala, fantastica, din contra).

In ceea ce priveste textele, Katy nu se dezminte, dar de la versurile pline de umor, sarcastice, cu tenta sexuala accentuata, evidenta dar de bun simt, artista trece la texte explicite, care de data asta doar vor sa para destepte, pentru ca nu prea sunt, dar nu prea reusesc. Si putem compara foarte usor:”I Kissed A Girl” avea un text putin pervers, putin jucaus, foarte funny, si super ok, fara a avea nevoie de sustinerea unui videoclip cine stie ce pentru a-ti creea o imagine asupra mesajului. Ei bine, “California Gurls”, are nevoie muuuuult de tot de o sustinere vizuala a unui videoclip impanat de clisee (o sa-mi spuneti ca e facut expres asa pentru a atrage atentia asupra lor), si care trebuie sa sustina o piesa asa si asa si un text cam hmmm…

Au disparut chitarile, tobele de rock, au aparut sintetizatoarele, si tot ce inseamna tehnologie de modulare a sunetului, mai putin partea naturala a muzicii: instrumentul adevarat. Au disparut textele destepte si care te atrageau, au aparut cuvinte explicite folosite tocmai ca sa atraga atentia, in lipsa unor idei sau jocuri de cuvinte mai destepte.

Singura piesa care merita este: “The One That Got Away”. Aia da, restul e….

In cateva cuvinte, mie unul nu imi place. Cu o piesa nu se face un album (doar in Romania, aici da). Si e pacat, pentru ca eu sincer, asteptam mult de la Katy dupa albumul precedent.

by Vlad

salut,
va e dor putin asa de anii 80? sau macar de un sound care sa va aduca aminte de anii aceia? ati auzit o piesa care bantuie topurile acum, care suna putin a depeche mode, putin a pet shop boys, putin a a-ha, si putin a the killers, dar totusi nu e niciuna dintre ele? poate ati fredonat asa putin “Wonderful Life” (nu piesa celor de la Black), si nu stiati cine, cum si de ce…Pai sa o luam asa pe rand: cine sa fie? Doi britanici ce-si spun HURTS, si care cu ajutorul sintetizatoarelor super performante si super moderne, readuc soundul anilor 80 inapoi, fara insa ca totul sa sune “depasit” si “out of time”. De la lookul celor doi pana la voci, mixaj, masterizare, armonii, orchestratii, totul te duce cu gandul spre cele mai mari nume ale anilor 80. si cu toate astea, totul suna foarte actual. albumul lor de debut, caci despre el vorbim aici, se numeste “Happiness”, si e ok. Nu te da pe spate, dar daca il asculti o data la ceva timp, si daca ai varsta necesara sa iti trezeasca niste amintri cu muzica anilor 80 si inceputul anilor 90, atunci e foarte bine venit. Sigur o sa iti aduci aminte de vremurile alea, cand MTV-ul dadea muzica buna, cand pe pereti aveai postere cu DM, Pet Shop Boys, Sandra, etc.

Mie mi-a placut in special “Sunday”, pentru ca duce putin spre “Human” al celor de la The Killers. Toate piesele au ceva dramatic in ele, au o umbra si o pata de fatalism, asa ca ascundeti pastilele si lamele de ras cand ascultati “Devotion” de exemplu. Nu de alta, dar sa nu va devotati cu totul la alte treburi.

Per ansamblu e un album bun, pe care poti sa-l asculti in liniste, dar pentru o placere totala, cred ca ar suna super bine ascultat la o banda de magnetofon, sau o caseta, sau chiar un vinyl, asa pentru realismul anilor pe care ii evoca,

pe scurt: ascultati-l si apoi mai ascultati-l o data cand va aduceti aminte ca il aveti si ca ati fost candva pionieri sau soimi ai patriei…

enjoy
vlad

salut
se pare ca timpul petrecut acasa in Ardeal mi-a priit, si ma intorc la tastatura mai calm, mai linistit, mai relaxat si mai domol in scriere …

azi o sa scriu despre un album rock, care suna foarte bine. e foarte melodios, foarte comercial, dar in acelasi timp foarte special si original. un solist cu o voce foarte buna (juriul de la American Idol trebuie felicitat ca l-a trimis acasa pe Chris Daughtry, si astfel l-a impulsionat sa isi faca propria trupa, salvand astfel lumea de un alt Adam Lambert – mai bine), foarte calda la balade si extrem de patrunzatoare la piesele mai puternice.

Albumul se numeste “Leave This Town” si este semnat DAUGHTRY. ocupa pozitii fruntase in topurile care conteaza cu adevarat (US & UK), si a fost foarte bine primit de public si critici…

versurile sunt de dragoste, dar nu siropoase, si nicidecum pline de clisee. sunt la obiect, originale si pe alocuri ingenioase, pe scurt te prind. armoniile si liniile melodice sunt bine definite si foarte catchy. orchestratiile sunt perfect lucrate de producator…per total un album foarte bun, si care merita ascultat, cu promisiunea mea, ca nu o sa il ascultati doar o singura data.

si din moment ce auzim chitari electrice, acustice, pian, tobe lovite cu sete, bass bine ciupit, si riffuri misto, asadar, avand INSTRUMENTE ADEVARATE si nu niste sunete extrase din ceva soft din calculator, nu poate decat sa imi placa.

vi-l recomand din tot sufletul.

enjoy
vlad

P.S. stiu ca o prietena si colega de-a mea, Ana Maria, se va bucura de acest post, fiind o fana a trupei…

Click to view slideshow.
salut,
azi vorbim doar despre chitari, pian, viori si voce. sau mai bine spus voci. azi vorbim despre stilul country, vorbim despre un trio care a castigat un Grammy pentru albumul lor de debut, iar acum cu cel de-al doilea, nu doar ca isi confirma valoare ci merg mai departe si demonstreaza coeziunea si forta care sta in spatele proiectului lor. LADY ANTEBELLUM, este, asa cum am mai spus, un trio, americani, si care canta un country cu foarte multe influente de rock, pop-rock. daca citind “country” v-ati gandit la ce canta Dolly Parton acum ceva vreme va inselati. este country-ul anului 2010, mai elaborat, mai melodios, mai comercial, mai spre pop-rock, dar cu aceleasi texte de dor, dragoste, creste sau nu creste recolta, s-a stricat tractorul asa ca imi cant dorul, etc.lasand gluma la o parte, albumul “Need You Now” al celor de la Lady Antebellum este unul care merge direct la sufletul oricui il asculta. e imposibil ca cei care apreciaza artisti precum Shania Twain, Keith Urban, The Corrs, sa nu se entuziasmeze si la albumul pe care il prezint azi. Orchestratii foarte migaloase, pianul te duce departe, chitarile acustice te fac sa bati ritmul odata cu bataia chitaristului pe corzi, iar vioara atat de potrivita stilului te face sa visezi. e un album de suflet si care se asculta cu inima. mie mi-a placut si vi-l recomand. e perfect pentru serile ploioase de toamna care te indeamna la melancolie si visare. si mai ales ma bucur ca lipsesc cu desavarsire sample-uri, beat-uri, sintetizatoare si alte destabilizatoare. doar sunet natural si placut. si voci placute…

mie mi-au placut in mod deosebit “Hello World” si “American Honey”.

enjoy

vlad